Pe 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele — ziua iubirii din tradiția populară autohtonă, mult mai veche decât influențele occidentale. Dragobete era, în mitologia românească, un personaj voios și frumos, fiul Babei Dochia, întruchipare a iubirii și a tinereții.
În satele de altădată, ziua era petrecută în natură: tinerii ieșeau împreună la cules de flori de câmp, fetele alergau spre casă urmărite de flăcăi, iar cel care reușea să sărute o fată o lua de drăguță pentru tot anul. Era o sărbătoare zgomotoasă, veselă și plină de viață — un adevărat rit al primăverii care bătea la ușă.
Dragobetele este totodată și un semn al calendarului: spre sfârșitul lui februarie, zilele se lungesc, păsările încep să se împerecheze și natura dă primele semne de trezire. Iubirea, la români, nu vine cu ciocolată și trandafiri — vine cu ghiocei și cu miros de pământ proaspăt.