Duminica Floriilor deschide Săptămâna Patimilor și este unul dintre cele mai luminoase praznice ale Postului Mare. În această zi este prăznuită intrarea lui Iisus în Ierusalim — momentul în care mulțimile L-au întâmpinat cu ramuri de finic și cu strigăte de bucurie: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!"
Paradoxul Floriilor este sfâșietor: aceeași mulțime care astăzi aclamă va cere, peste câteva zile, răstignirea. Bucuria de duminică și drama de vineri sunt despărțite doar de câteva zile — și tocmai această apropiere face ca sărbătoarea să aibă o profunzime aparte.
La biserică, în dimineața Floriilor, credincioșii aduc ramuri de salcie — înlocuind finicul cu ceea ce natura românească oferă în această perioadă. Ramurile sfințite sunt duse acasă și păstrate peste an, la icoană, ca semn de ocrotire.
Floriile sunt și ziua onomastică a tuturor celor care poartă nume de flori — Florin, Florina, Flora, Floarea — una dintre cele mai răspândite onomastici din România.