Prăznuit pe 23 aprilie, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai iubiți și mai venerați sfinți ai lumii creștine — ocrotitor al oștenilor, al agricultorilor și al celor aflați în primejdie. A trăit în secolul al III-lea, ostaș roman de origine capadociană, și a refuzat să se lepede de credința creștină chiar și sub cele mai cumplite torturi. A fost decapitat în anul 303, în vremea persecuțiilor lui Dioclețian.
Legenda Sfântului Gheorghe și a balaurului — în care sfântul ucide monstrul și eliberează o prințesă — nu este consemnată în documentele istorice timpurii, dar a prins atât de adânc în imaginarul creștin, încât a devenit simbolul biruinței binelui asupra răului, al curajului față de forțele întunericului.
În tradiția populară românească, Sfântul Gheorghe marchează intrarea deplină în primăvară: turmele urcau la munte, oamenii ieșeau la câmp și natura era la apogeul trezirii ei. De Sângiorz, cum îi spune poporul, roua dimineții era considerată vindecătoare, iar obiceiurile legate de belșug și de protecție a animalelor erau nelipsite.