Moșii de Iarnă sunt prăznuiți în sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului Secului de carne — prima dintre marile zile de pomenire a morților din anul bisericesc ortodox, plasată în pragul Postului Mare. Este ziua în care, înainte de intrarea în perioada de pregătire pentru Paști, cei vii își aduc aminte de cei adormiți, ducând la biserică colivă, colaci și lumânări spre a fi sfințite și împărțite.
Pomenirea morților în această zi are un tâlc aparte: înainte de pocăință și de înfrânare, omul se oprește și își privește înaintașii — cei care au trăit, au greșit și au nădăjduit, la fel ca el. Este un gest de smerenie și de continuitate, o recunoaștere că nimeni nu este o insulă și că datoria față de cei plecați nu se prescrie.
În tradiția populară românească, zilele de Moși sunt printre puținele momente ale anului în care masa și rugăciunea se împletesc cu pomenirea — o formă simplă și profundă de a spune că iubirea nu se oprește la pragul morții.