Pe 24 iunie, România sărbătorește Sânzienele — una dintre cele mai frumoase și mai poetice sărbători ale calendarului popular românesc. Ziua coincide cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul în calendarul creștin ortodox, dar în tradiția populară capătă o identitate aparte, împletind credința cu mitologia și natura cu magia.
Sânzienele sunt, în imaginarul românesc, ființe bune și luminoase — zâne ale câmpului care umblă în noaptea de 23 spre 24 iunie, binecuvântând holdele, plantele de leac și oamenii cu suflet curat. Acolo unde dansează ele, iarba crește mai bogată și florile au putere vindecătoare.
Floarea galbenă de câmp numită tot sânziană devine în această zi simbol al sărbătorii: fetele împletesc cununi pe care le aruncă pe acoperișul casei — dacă rămân prinse, e semn de măritiș în acel an. Plantele culese de Sânziene se credeau cu puteri deosebite, iar focurile aprinse la marginea satelor țineau duhurile rele departe.
Sânzienele marchează și mijlocul verii — ziua cea mai lungă și noaptea cea mai scurtă ale anului, când lumina atinge apogeul și natura este la deplina ei putere.