În noaptea de Paști, la miezul nopții, o lumânare aprinsă trece din mână în mână până când întunericul bisericii se umple de lumină. Preotul vestește: „Hristos a Înviat!" — iar mulțimea răspunde: „Adevărat a Înviat!" Este cel mai vechi și cel mai bucuros salut al lumii creștine, rostit de două mii de ani în aceeași noapte, în aceeași uimire.
Paștele este sărbătoarea sărbătorilor — „Împăratul zilelor", cum îl numește tradiția ortodoxă. Învierea lui Hristos nu este doar un eveniment din trecut, ci temelia întregii credințe creștine: fără Înviere, totul s-ar prăbuși. Tocmai de aceea bucuria din noaptea de Paști nu seamănă cu nicio altă bucurie — este mai adâncă, mai liberă, parcă desprinsă de greutatea obișnuită a lucrurilor.
În tradiția românească, Paștele înseamnă lumânarea dusă acasă cu palma ferită de vânt, masa de după miezul nopții cu ouă roșii și cozonac, ciocnitul ouălor dimineața și urarea rostită cu drag. Este sărbătoarea întoarcerii acasă, a împăcării și a speranței că moartea nu are ultimul cuvânt.
