Pe 29 iulie, România sărbătorește Ziua Imnului Național — ziua în care, în 1848, la Râmnicu Vâlcea, „Deșteaptă-te, române!" a fost cântat pentru prima oară în public. Pe versurile lui Andrei Mureșanu, puse pe muzică de Anton Pann, imnul revoluției pașoptiste a devenit strigătul de trezire al unui popor care voia să fie liber și stăpân pe destinul său.
„Deșteaptă-te, române!" a traversat istoria cu o vitalitate remarcabilă. A fost cântat în secret în vremurile de opresiune, a răsunat pe baricade și în tranșee, a fost interzis și redescoperit — iar în decembrie 1989 a ieșit din nou la lumină, ca un simbol al rupturii față de o epocă întunecată. Din 1990, este imnul oficial al României.
Puterea lui stă în cuvinte: nu celebrează un conducător sau o victorie anume, ci cheamă la demnitate, la memorie și la curaj. O chemare care, la mai bine de 175 de ani de la prima intonare, nu și-a pierdut nimic din forță.